marți, 13 mai 2014

Iubesc viata asta imperfecta

 Aveam un loc de munca excelent,ma casatorisem cu barbatul pe care l-am vrut,aveam bani sa fac ce vreau,eram si frumoasa,aveam tot,dar era asa liniste in casa asa ca ne-am hotarat sa facem un bebe.Zis si facut.A urmat o perioada de 9 luni minunata,toata lumea ma rasfata,totul era perfect.
 Si bebe tot perfect !totul se invartea in jurul lui,TOTUL! si noi toti,doar viata mea se schimbase: nopti nedormite,kilograme in plus,vergeturi si celulita,biberoane,colici...haos.
  Au trecut 7 ani de atunci ,bebelusul meu a devenit un baiat ,am uitat tot: durerile nasterii,haosul ce a urmat,ca nu mai aveam timp sa ma pieptan,sa mananc ,sa stau in cada ,sa ma rasfat,sa ies cu fetele.
 Nu numai ca am uitat ci le-am acceptat incat a urmat inca o fetita,totul e mult mai usor la al doilea copil,stii ce te asteapta ,stii sa te porti cu bebelusul si cu cei din jur.
   Si cresc copiii si cresc si grijile: vanatai,dureri de burtica,semne pe picioare,raceli si alte nopti nedormite ,frica sa nu se imbolnaveasca si alte ganduri care noaptea nu-ti dau pace.
  Ma trezesc in fiecare zi la ora 6 si le pregatesc gentutele pentru gradinita: sandwich,apa ,prosopel si ceva dulce,le prepar si un sandwich pentru acasa,apoi ii trezesc cu mii de pupici ,iar ei ma rasplatesc cu zambete.In fiecare zi avem aceeasi problema: cu ce sa se imbrace ,si incep sa scoata din rafturi si probeaza si probeaza si probeaza,uneori ii si pedepsesc ca scot toate hainele din sifoner si tot nu le place nimic.Dupa ce intr-un sfarsit ii imbrac ii duc la gradi cu masina si pana ii iau la 12 nu fac altceva decat sa strang dupa ei,haine imprastiate peste tot,jucarii toata casa ,desene de carioca pe pereti,desene cu ruj dupa canapea si imi zic mereu ca o sa-i pedepsesc aspru daca imi mai fac probleme dar uit pana a doua zi .
   Daca as putea da timpul inapoi nu as schimba nimic,nu as da pe nimic din lume aceasta senzatie superba de a fi responsabil de o viata,de a fi iubita de un sufletel atat de pur ,de a-l invata tot ce stiu,de a-i da aripi sa zboare si de a-l lasa sa zboare sa-si traiasca viata asa cum vrea ,asa cum am facut si noi.
    Daca si tu iti iubesti viata asta imperfecta cu griji si responsabilitati,alatuta-te noua  aici suntem mai multi ,bucurosi sa ne traim viata asa cum e.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu